Psiho.4 Asocierea ideilor

În aceiași perioadă de avânt a psihologiei experimentale din secolele XVIII și XIX, plecând de la concepția filosofică empiristă, s-a dezvoltat un curent de gândire distinct în domeniul psihologiei și anume asociaționismul, conform căruia, în esență, dezvoltarea psihicului uman se bazează pe experiența acumulată senzorial și pe asociația de idei.

Astfel economistul, istoricul și psihologul britanic James Mill (1773–1836) era de părere că există doar două categorii de fenomene psihice și anume senzațiile și ideile, orice idee, oricât de complexă fiind rezultatul asocierii unor senzații sau idei mai simple.

El considera că se pot asocia doar ideile contigue (care au loc simultan sau care se produc la intervale reduse de timp) iar forța ideii rezultate depinde de intensitatea ideilor primare și de frecvența asocierii acestora.

În scrierile sale dedicate psihologiei, John Stuart Mill (1806–1873), fiul lui James Mill aprecia că ideile simple nu rămân neschimbate prin asociere și că, de fapt, ele fuzionează în urma unui proces de chimie mentală, formând astfel idei diferite față de componentele lor inițiale.

Un alt psiholog asociaționist britanic, Alexander Bain (1818–1903) considera că pe lângă asocierea prin contiguitate există și o asociere prin asemănare sau similaritate și ele acționează nu doar asupra senzațiilor sau ideilor ci și asupra sentimentelor sau chiar acțiunilor umane.

Bain a enunțat și o lege a asociației constructive, care explica creativitatea și imaginația oamenilor, printr-un mecanism de combinare și recombinare a tuturor ideilor, sentimentelor și amintirilor acestora.

El era de părere că inclusiv comportamentul oamenilor era un rezultat al asocierii unor acțiuni spontane fie cu plăcerea, determinând repetarea lor, fie cu durerea, ceea ce reducea frecvența lor de apariție.

Deși încercarea de abordare exclusiv asociaționistă a tuturor fenomenelor psihice umane este unul dintre principalele reproșuri aduse acestui curent de gândire totuși principiile asociaționiste pot fi regăsite în lucrările multor psihologi contemporani.

În experimentele lor psihologii asociaționiști au încercat să folosească  metoda introspecției antrenate instruind subiecții să sesizeze și să descrie mecanismul prin care senzațiile și ideile, declanșate de stimuli controlați se asociază unele cu altele.

Au realizat că eficiența metodei este limitată de faptul că asocierea psihică investigată de subiectul observator este afectată chiar de actul observației.

În plus, nu se pot analiza asociațiile de idei și sentimente ale oamenilor afectați de boli psihice sau ale copiilor iar în cazul adulților sănătoși, prin introspecție se pot studia doar asocierile conștiente, care nu reprezintă decât o latură a vieții psihice a oamenilor.

Episodul precedent arată cum anume a reușit psihologia să se desprindă încetul cu încetul de filosofie.

Episodul următor analizează modalitățile prin care subconștientul poate să influențeze comportamentul uman.