Grup.6 Familia și societatea

La fel ca celelalte instituții sociale, familia răspunde unor nevoi colective pentru satisfacerea cărora trebuie să îndeplinească un set de funcții, care este mult influențat de schimbările, în bine sau în rău, din societate.

Astfel funcția de reproducere și reglementare a comportamentului sexual – fără de care societatea s-ar stinge, răspunde necesității biologice de perpetuare a speciei umane și asigură satisfacerea nevoilor sexuale ale membrilor cuplului, procrearea și creșterea copiilor.

Reglementarea comportamentului sexual și în măsură mai mică funcția de reproducere au cunoscut în ultimul timp schimbări majore:

• este încurajată o largă libertate sexuală prin care sunt premise tacit experiențe sexuale diverse, ba chiar și intervenții de schimbare de sex la vârsta adolescenței
• exista un număr din ce în ce mai mare de familii care nu au copii
• legalizarea căsătoriilor între homosexuali și a adopției copiilor de către cuplurile de același sex, precum și apelarea la mame surogat sunt tentative de negare a funcției de reproducere naturală deținută de familie

Funcția economică – fără de care viața ar înceta, constă in asigurarea veniturilor și pe baza lor a bunurilor și serviciilor necesare gospodăriei familiale.

Societatea de consum își manifestă influența și în privința rolului economic al familiei:

• în familiile tradiționale, soțul aducea principalele venituri în familie iar soția, ocupată cu gospodăria, depindea economic de soț
• în societatea contemporană ambii soți își câștigă autonomia economică, ceea ce de multe ori anulează sau amână intenția de a avea copii
• se limitează sprijinul economic acordat de părinți copiilor majori: în familia occidentală tinerii ajunși la majorat își finanțează singuri, prin împrumut bancar, studiile universitare

Funcția educativă și identitară  – fără de care specificul cultural al comunității ar dispare, prin care copii învață limba maternă și regulile de comportare în societate și obțin o identitate socială unică, datorită apartenenței lor la grupul familial.

Atribuțiile educative ale familiei sunt și ele afectate de dinamica accelerată a societății contemporane:

• a crescut numărul familiilor monoparentale în care copiii sunt crescuți doar de unul din părinți, de regulă mama, ceea ce bulversează echilibrul psihic al acestora
• în condițiile creșterii rolului economic al femeilor în societate se limitează timpul acordat educației copiilor în familie
• formarea și educarea copiilor de părinți și bunici a început să fie tot mai mult lăsată pe seama televiziunii și a rețelelor sociale

Funcția afectivă și protectivă – fără de care oamenii nu ar beneficia de echilibrul emoțional și de sentimentele de dragoste, siguranță și confort psihic pe care le asigură mediul familial.

Doar familia este aceea care asigură dezinteresat suportul emoțional de satisfacere a trebuinței de apartenență și a nevoii de comunicare afectivă, pentru toți membrii săi.

Dacă atribuțiile afective ale familiei se mențin nealterate funcțiile sale de protecție sunt puternic perturbate datorită intervenției autoritare a factorul politic:

• în primul rând, familiilor li se limitează prin lege dreptul de a asigura protecția membrilor săi, prin tendință de extindere a drepturilor copiilor știrbind astfel autoritatea naturală a părinților
• în al doilea rând, instituțiile de protecție a copilului și adolescentului au preluat în mare măsură atribuțiile protective de la familie, fără să asigure cele mai bune condiții pentru cei instituționalizați

Mai ales în ultimele două decenii societatea globală în care trăim a impus deci, printr-un efort constant de externalizare, o diminuare pronunțată a funcțiilor naturale ale familiei. Într-o măsură tot mai mare, rolurile deținute de familie sunt preluate, de diverse instituții publice și organizații neguvernamentale prin adoptarea unei legislații arbitrare.

Ca urmare, instituția fundamentală a familiei este aruncată în derizoriu, cu unicul scop de a controla mai ușor, politic și comercial, membri izolați unii de alții ai societății.