Într-o tabără de copii, s-a organizat un experiment pentru a observa modul in care se formează regulile de comportare la nivel de grup și modul în care ele influențează percepția și raportarea la realitate a membrilor. Pentru aceasta s-a împărțit aleator un grup de copii, realizând două echipe A și B care au fost puse în competiție.
Copii nu se cunoșteau în prealabil, fiind astfel puși să formeze ad-hoc grupurile. Imediat după începerea experimentului copii au început să facă o distincție clară între lumea din interiorul grupurilor și cea din afară.
Aceleași tipuri de comportamente, de acțiuni sau de întâmplări erau valorizate și interpretate complet diferit dacă ele se produceau în interiorul sau în afara grupurilor din care făceau parte.
Dacă spre exemplu un băiat trișa la un concurs era privit ca un „băiat rău” dacă făcea parte din grupul rival dar era „isteț” dacă aparținea grupului de referință.
După o săptămână s-au reunit cele două echipe formând echipa D=A+B și au fost puse în competiție cu echipa E, cu care copii nu se mai întâlniseră. Imediat membrii grupurilor A si B s-au re-evaluat unii pe alții – toate valorizările negative acumulate și concretizate în etichete ca „băiat rău”, „nesimțit”, „murdar” etc. au fost reinterpretate pozitiv, respectivii copii fiind dintr-o dată considerați curajoși, viteji, eroi ai grupului nou format.
Distincția „în grup – în afara grupului” s-a păstrat, însă ea a fost retrasată (de la A-B, la D-E).
Deși abordează un caz particular, al grupurilor aflate în competiție, experimentul demonstrează:
- capacitatea extraordinară a grupurilor sociale de a crea reguli interne de comportare și de a stabili valori în baza cărora se interpretează realitatea
- faptul că grupurile exercită o forță de coeziune cu totul deosebită asupra membrilor lor
Starea naturală a omului este cea colectivă sau grupală. De fapt ne-am format ca oameni pentru că de la începuturi am fost forțați să trăim în colectiv.
Ca urmare desfășurăm cele mai multe activități în grupuri, fie că acestea sunt familii, grupuri de muncă, de prieteni, de vecini, etc.
Pe scurt grupul social poate fi caracterizat de următoarele trăsături principale:
- sistem stabil de relații între acei oameni,
- care desfășoară activități în comun,
- ce răspund la nevoi obiective sau subiective ale membrilor,
- după reguli de comportare și conform unor valori stabilite în comun,
- pentru atingerea unor scopuri și idealuri comune legate de respectivele nevoi.
Dacă lipsesc aceste caracteristici fundamentale, putem vorbi doar despre un grup statistic cum este de exemplu, mulțimea indivizilor dintr-un mijloc de transport public.
Mai mult, urmare a activităților colective pe care le desfășurăm timp îndelungat dezvoltăm o cultură proprie – simboluri, obiceiuri, tradiții comune, avem sentimentul apartenenței la grup și suntem recunoscuți de ceilalți ca având această apartenență.
Omul este bine sa fie o persoana sociala, deoarece asa poate exista si evolua. El se simte bine in societate, intr-un grup cu care are afinitati si scopuri comune . Noi spunem ca socializam . Starea fizica si psihica depinde de felul in care ne integram in colectivitate.
În plus, colectivitățile din care facem parte de-a lungul vieții ne ajută nu doar să ne adaptăm la viața din societate dar și să ne formăm o imagine reală atât despre capacitățile personale cât și despre vulnerabilitățile noastre.