Ca reprezentări mentale ale obiectelor înconjurătoare și ale însușirilor acestora, noțiunile sunt un fel de „materiale prefabricate” folosite de alte procese ale gândirii, ierarhic superioare, și anume judecata și raționamentul.
Însușiri precum „roșu”, „sărat” sau „înalt” nu există de sine stătător ci caracterizează obiecte din realitate, care la rândul lor nu sunt izolate unul de altul.
Atunci când spun „Angajatul este punctual” sau „Băuturile răcoritoare sunt în frigider”, afirm verbal o relație pe care am stabilit-o mental între două noțiuni, altfel spus emit judecăți personale despre lumea înconjurătoare [1].
O noțiune nu este nici adevărată, nici falsă, ea este doar mai mult sau mai puțin adecvată clasei de obiecte pe care o desemnează.
În sens restrâns prin fruct înțelegem rodul pomilor fructiferi dar noțiunea devine mai adecvată realității dacă în clasa fructelor includem și strugurii, murele sau pepenii, care nu cresc în pomi.
În sensul cel mai larg, stabilit științific de biologi, fructul este ovarul unei flori fecundate.
În schimb judecata este fie adevărată, fie falsă, după cum legătura pe care o afirmă între două noțiuni se regăsește sau nu în realitate, în mod repetat.
Revenind la cele două afirmații de mai sus ele sunt adevărate dacă, pe parcursul mai multor zile de lucru, constatăm că angajatul este punctual sau dacă observăm că răcoritoarele sunt înăuntru când deschidem frigiderul.
Judecățile trebuie deci să fie confirmate repetat, pe baza unor observații de durată, și abia apoi sunt reținute în calitate de conținuturi ale gândirii. Ulterior judecățile pot a fi integrate la un nivel superior de cunoaștere, cel al raționamentelor.
De fapt ierarhia noțiune – judecată – raționament nu este unidirecțională (doar de la simplu la complex) deoarece orice noțiune conține implicit un mare număr de judecăți prin care se atribuie calități comune unei mulțimi de obiecte, care se regăsesc cu toate în definiția noțiunii respective.
[1] Privită ca proces cognitiv, judecata reprezintă stabilirea unor relații între noțiuni care să reflecte legături reale, existente între obiectele pe care acestea le desemnează.
În calitate de produs, judecata redă relația între noțiuni cu ajutorul limbajului, printr-un enunț ce afirmă sau neagă ceva despre altceva.
Episodul precedent explică succint cum folosim noțiunile ca să denumim ființe, lucruri, fapte și nu numai.
Episodul următor descrie cum trebuie să procedam logic pentru a trage o concluzie adevărată plecând de fapte adevărate.