Studiul diferențelor ce apar la nivelul proteinelor și la nivelul ADN-ului pe parcursul evoluției speciilor a permis stabilirea unui ceas molecular iar rezultatele au sugerat că punctul de ramificare între strămoșul omului și cel al cimpanzeului ar fi avut loc acum 8 milioane de ani.
Dovezile geneticii moleculare arată că în prezent cimpanzeii sunt rudele noastre cele mai apropiate ei fiind mai strâns înrudiți cu omul decât cu gorilele – cimpanzeul împarte cu omul modern 99% din materialul său genetic.
Strămoșii cimpanzeilor: maimuțele care trăiau în urmă cu peste 8 milioane de ani în pădurile tropicale africane se deplasau dintr-un copac în altul iar hrana lor consta în principal din fructe și materii vegetale moi (frunze, tulpini verzi):
- aveau creierul mic și diferențiere pronunțată între masculi și femele ca și maimuțele actuale
- deoarece își petrecea cea mai mare parte a vieții în copaci nu erau expuse unei presiuni selective pentru mersul biped
Australopitecii (din limba greacă australopithecus – maimuța sudului): în urmă cu 5 milioane de ani, unele specii de maimuțe asemănătoare cu cimpanzeii au reușit să stabilească populații fondatoare în zona savanei cu copaci, care înconjura pădurea tropicală africană.
Pentru a se adapta la noul habitat aceste populații au trebuit să se transforme uimitor de puțin:
- copacii se aflau la oarecare distanță unii de alții iar pentru a găsi hrană maimuțele au trebuit să adopte locomoția bipedă, dar au rămas în principal arboricole căci în ultimă instanță, se puteau urca în copaci pentru a scăpa de prădători
- maimuțele au trebuit să mai dobândească o singură adaptare: dinți mai lungi și mai puternici, deoarece au trebuit să includă în dieta lor material vegetal mai tare – probabil în acest habitat mai arid lipseau fructele tropicale moi în schimb se găseau plante în sol cu rădăcini și tuberculii
Ca urmare australopitecii care au trăit în Africa în urmă cu 4 până la 2 milioane de ani și-au menținut:
- talia mică și dimorfismul sexual pronunțat, masculii fiind cu aproape 50% mai mari decât femelele
- volumul redus al creierului, de trei ori mai mic decât cel al oamenilor actuali
- brațele lungi și picioarele scurte
Două specii gracile de australopiteci au lăsat dovezi clare ale existenței lor:
- Australopithecus afarensis în estul Africii, din Etiopia în Tanzania, acum 3 milioane de ani
- Australopithecus africanus în sudul Africii, în urmă cu 2,4 milioane de ani
Apariția și evoluția umanoizilor au fost deci determinate de două schimbări ecologice majore reflectate în succesiunea a trei tipuri de medii naturale din Africa, din ce în ce mai aspre:
- mediul pădurilor tropicale la care s-au adaptat strămoșii cimpanzeului
- mediul savanei cu copaci la care s-au adaptat reprezentanții genului Australopithecus
- mediul savanei cu tufișuri la care s-au adaptat reprezentanții genului Homo
Dacă maimuțele au cam rămas la fel de atâtea milioane de ani, oamenii cum reușesc să involueze atât de repede?
Oare nu a mai fost și alt factor determinant în apariția speciei umane, nu neapărat pământesc?
Un raspuns posibil este ca maimutele au trebuit sa se adapteze doar la mediul natural pe cand omul a fost nevoit sa se adapteze si la mediul social.
Componentele cromozomiale de la om sunt diferite fata de cele de la maimuta atat ca numar cat si ca format,acest lucru dandu-le statute diferite;diferentele nu sunt mari- ADN-urile se diferentiaza printr-o pereche de cromozomi in plus la om,dar si prin asezarea catenelor pe cromozomi. A aparut o noua ipoteza in procesul evolutiv,potrivit careia la repetitii de cateva milioane de ori de imperecheri fratecide la maimuta, ar poatea apare un zigot nou,cu un numar de cromozomi in plus fata de parinti.De aici cred ca trebuie urmata dezbaterea pentru ca tehnica moderna poate ajuta.
Nu sunt la curent cu aceasta noua ipoteza dar tinand cont de numarul mare incrucisari genetice implicate este foarte posibil.