Mani.8 Încurajarea consumului pe datorie

Creșterea concurenței și diversificarea producției au condus la o abundență de bunuri pe piață, iar firmele au început să investească tot mai mult în activitățile de promovarea vânzărilor.

Banii alocați pentru creșterea numărului de produse vândute, la prețuri cât mai profitabile, merg în trei direcții:

• către agențiile de publicitate, chemate să creeze în mintea noastră o imagine pozitivă a produselor
• către agen­țiile de relații publice, responsabile de construirea unei imagini cât mai bune a firmelor producătoare
• către băncile comerciale, care ne încurajează să luăm credite pentru „nevoi personale”

Ca automobiliști, ne formăm o imagine colectivă despre, să zicem, autoturismul Volkswagen Golf, după ce citim pliante privind performanțele tehnice ale acestuia sau auzim părerile posesorilor unor astfel de mașini.

Se con­turează astfel un sentiment de apreciere privind aspectul robust, fiabilitatea și costurile mici de întreținere ce se ma­terializează prin numărul mare de autoturisme Golf, cumpărate în România.

Dar rolul hotărâtor în construirea în mintea cumpărătorilor a acestei imagini de „mașină bună pe care ți‑o permiți” o au campaniile publicitare, prin spoturile prezentate la TV sau pe YouTube și prin modul în care constructorul german își gestionează imaginea de firmă serioasă, orientată spre satisfacția clienților săi, prin campanii de relații publice.

Construim astfel de reprezentări psihosociale, care includ cunoștințe, sentimente dar și modele de comportament, în legătură cu firme, partide politice, actori de film, diete alimentare sau orice alte subiecte, care sunt aduse în atenția publică de presă, radio, televiziune și Internet.

Aceste imagini colective ne determină să cumpărăm produsele promovate, chiar dacă nu avem neapărat nevoie de ele sau să votăm politicieni, care nu își vor respecta nici de data asta promisiunile electorale.

Imaginile publice nu sunt doar prefabricate, ci se vând și se cumpără pe piața de publicitate ca orice altă marfă. În scopul creșterii vânzărilor, celebritatea de care se bucură vedetele din sport, muzică sau cinematografie este asociată cu mărci de automobile, produse cosmetice, articole sportive, băuturi răcoritoare sau chiar companii aeriene.

De exemplu, fotbalistul Lionel Messi este unul dintre cei mai bine plătiți sportivi pe piața internațională de publicitate. Veniturile pe care le obține din reclamele produse pentru Adidas, Pepsi, Gillette, Turkish Airlines sau Emirates Airlines depășesc 100 milioane de euro pe an.

Alături de publicitate și de relațiile publice, creditul de consum este al treilea pilon pe care se bazează promovarea vânzărilor.

Pentru cei care nu dispun de toți banii necesari pentru a cumpăra un produs mai costisitor, băncile au introdus așa-numitele credite de nevoi personale, care asigură cumpărarea pe datorie a acestuia. Iar pentru a accelera vânzarea stocurilor de mărfuri, marile lanțuri de magazine oferă servicii de vân­zare în rate. Pentru cumpărător, de cele mai multe ori, aceste rate sunt fără dobândă.

Magazinul primește de la bancă integral banii pentru produsul vândut și este de acord să achite chiar el dobânda corespunzătoare iar cumpărătorul plătește către bancă doar ratele aferente împrumutului.

În acest scop, supermarketurile găzduiesc în incinta lor birouri de credit ale băncilor partenere, evitând riscul ca unii cumpărători să renunțe la achiziții pentru că nu doresc să facă încă un drum la sediul băncilor.

Miau… planurile de viitor în serios. Să strici fotoliile și să miorlăi toată ziua… asta știe orice pisică. Dacă vrei să ajungi departe, chiar și pe Lună, trebuie să îți faci un plan bine pus la punct. Secretul este să știi când să îți scoți gheruțele, cui să torci și mai ales cum să te pisicești pentru a obține ce îți dorești. Mie îmi place să îi spun PISICONOMIE. Adică strategia care merge la sigur de fiecare dată când vreau să Miau… Miau tot ce vreau.

Extras din pliantul pentru creditului de nevoi personale Expresso de la BRD

Pe pliant apare imaginea unei pisici bipede, în costum de cosmonaut, pe un sol lunar și care declară „Miau câte în lună și în stele”. Din punctul de vedere al băncii, nota umoristică a pliantului este accentuată dacă se scrie „miau” în loc de „îmi iau”, sau dacă se introduce termenul fantezist de „pisico­nomie” adică de „economie pisicească”, bazată pe credit.

În plus, pisicuța umanizată are în „mână” un fanion, ce indică „nevoia sa personală”, pe care e scris cu litere mari cuvântul ȘUNCĂ (de fapt e scris BACON, că e mai cool).

Bineînțeles că orice credit are și un cost de achitat. În exemplul de calcul prezentat în pliant, pentru un credit de 36.000 lei pe 5 ani, suma totală de plată este de 46.075 lei, deci costul suplimentar este de peste 10.000 lei, reprezentând aproape 30% din suma împrumutată.

Pliantul ne induce ideea că este suficient să te „pisicești” la bancă pentru a‑ți cumpăra un lucru pe care dorești să îl ai chiar în acest moment dar trece sub tăcere faptul că pentru asta va trebui să muncești mai mult câțiva ani la rând pentru a achita costul împrumutului.