De-a lungul miilor de ani, comunitățile agricole rurale sunt fără nici un dubiu cele mai răspândite și cele mai vechi colectivități teritoriale, având vârsta civilizației umane.
Agricultura prin natură sa „sedentară” leagă comunitățile umane de pământul pe care îl lucrează și le transformă în populații înrădăcinate. Este poziția din care s-a născut nu numai ideea de vatră, de cămin, de a fi acasă ci și de glie, de hotar, de patrie.
Relațiilor de rudenie – preponderente în comunitățile gentilice nomade li se alătură relațiile comunitare de vecinătate – care în timp devin la rândul lor predominante, întrucât odată cu apariția agriculturii „sângele s-a înfrățit cu pământul”.
Dispunerea și organizarea comunităților rurale nu se realizează la întâmplare. În primul rând, satele „se așază” în raport de condițiile mediului natural.
O privire rapidă asupra dimensiunilor, formei și structurii așezărilor rurale românești relevă că în ansamblu:
- la munte predomină satele risipite, formate din grupuri de gospodării dispuse pe mai multe cursuri mici de ape și în văi
- în zonele colinare (sub munte) satele răsfirate sunt formate, pe de o parte, din grupuri de gospodării mai adunate iar pe de altă parte, din gospodării noi „roite” pe locuri ceva mai îndepărtate (în fotografie: satul colinar Rîmetea, județul Alba)
- la șes (în câmpie) satele adunate au gospodăriile așezate una lângă alta, cu tendință de aglomerare în zona lor centrală
În al doilea rând, satele se dispun în raport de mediul social și economic, pentru a putea răspunde trebuințelor existențiale ale sătenilor. Astfel, în perioada valurilor succesive de populații migratoare majoritatea așezările țărănești se regăseau în zona subcarpatică iar de aici populația s-a extins treptat în câmpie atunci când vremurile au fost mai prielnice.
Satul agricol tradițional reprezintă o comunitate teritorială cu totul aparte datorită activităților agrare, desfășurate ciclic în strânsă legătură cu mediul natural pe care îl ocupă.
Din punct de vedere ecologic comunitatea rurală tradițională este dependentă de resursele naturale ale mediului pe care îl transformă în funcție de necesitățile umane și ca urmare se delimitează teritorial trei sectoare:
- un spațiu de producție: mediu ecologic transformat prin cultivare, format din terenuri agricole, livezi, vii, pășuni
- un spațiu desinat locuirii: mediu construit numit „vatra satului”, format din gospodăriile familiale țărănești
- un spațiu de trecere între cele două zone: amenajat în mare parte prin folosire zi de zi și care cuprinde drumuri, ulițe, poteci
În ceea ce privește latura economică locuitorii desfășoară predominant activități agricole:
- unitatea de producție este gospodăria țărănească, deținută de familia extinsă
- relațiile de producție sunt mai ales de întrajutorare, bazate pe cooperare în cadrul gospodăriei familiale dar și cu rudele și vecinii
- cooperarea în familie creează o diviziune naturală a muncii pe vârste și sexe: copiii de 5-8 ani au grijă de animalele din curte, femeile se ocupă cu activitățile casnice iar bărbații tineri și adulți efectuează toate muncile agricole, ajutați de bătrâni
- există o autonomie economică relativă a colectivităților țărănești tradiționale față de societatea care le înglobează: satul satisface majoritatea nevoilor locuitorilor săi iar relațiile comerciale cu exteriorul sunt reduse
Social și cultural, satul tradițional este o comunitate redusă (câteva zeci sau sute de gospodării) și omogenă (cei de aceeași vârstă și sex tind să aibă același stil de viață):
- relațiile între consăteni sunt directe (fiecare se cunoaște îndeaproape cu fiecare) iar controlul social este informal (opinia publică sătească dezaprobă abaterile de la regulile colectivității)
- comunitatea rurală are o puternică identitate socială și un sentiment accentuat de auto-apreciere iar mobilitatea socială e redusă (în principal prin căsătorie în sate vecine)
- arta țărănească, filosofia țărănească de viață, tradițiile și dreptul țărănesc (obiceiul pământului) au un profund caracter uman și sunt puternic integrate cu natura
Această situație se schimbă drastic în secolul XX, abordarea liberală considerând că dezvoltarea economică a societății necesită eliminarea țărănimii, întrucât țăranii tradiționali, aflați la limita sistemului industrial, nu sunt nici buni producători și nici buni consumatori.
Transformați în lucrători în cadrul unui sistem agro-industrial mecanizat, chimizat și mai nou automatizat, țăranii din zilele noastre devin în sfârșit producători și consumatori rentabili.
O buna descriere a comunitatilor agricole rurale . In sec. XX s-a intamplat o trecere la o etapa noua, moderna a comunitatilor agricole rurale cand si profuctivitatea a crescut mult. A fost o buna organizare si o tehnologizare a muncii agrare. O sa observam evolutia in sec.XXI. Speram sa fie spre progres, deoarece asigurarea materiilor prime de buna calitate pentru industria alimentara este esentiala in societatea moderna.
Cred ca dacă se menține ca unic obiectiv creșterea cu orice preț a productivități agricole fără a se da nici o atenție degradării continue a terenurilor arabile nu se poate ajunge pe termen lung la o agricultură sustenabilă. Se va ajunge în aceiași fundătură ca și în cazul energiei verzi.
Eu as dori sa subliniez ca istoria satului romanesc incepe inca din cele mai vechi timpuri existand vestigii doveditoare in acest sens cum ar fi cele de la Soroca si Dedulesti pentru neoliticul timpuriu,de la Hamagia si Boian pentru neoliticul dezvoltat si de la Cucuteni-Arsind si Gumelnita pentru neoliticul final.In acele vremuri satele organizatoric vorbind aveau casele asezate dupa un anumit plan,ceea ce presupune existenta autoritatii, iar ierarhizarea lor dintr-un tinut ca fiind principale si secundare,demasca o organizare sociala tribala superioara ,cu scopuri existentiale locale statornice.Am subliniat acest aspect pentru intarirea ideii de continuitate a vietii pe meleagurile carpato-danubiano-pontice si aceea de participare fireasca la masa istoriei universale.
În Evul Mediu organizarea tribal-neolitică a așezărilor rurale a fost îmbunătățită prin intermediul obștilor sătești de țărani liberi care a au apărut încă în Dacia preromană și care s-au menținut inclusiv pe durata ocupației romane a Daciei. Pentru simplul motiv că strângerea dărilor și recrutarea soldaților de către autoritățile romane se făcea mult mai simplu.
După retragerea administrației romane la sud de Dunăre orașele au decăzut, populația daco-romană continuă să trăiască cu precădere in mediul rural iar obștea sătească devine din nou principala formă de organizare socială a poporului român aflat în formare.
„Veșnicia s-a născut la sat”. Lucian Blaga- Sufletul satului
Oare acest suflet îl caută cei care se mută la sat? Este o tendință în zilele noastre. Am remarcat că unii foști corporatiști, dar și alte categorii își cumpără case in rural, le renovează, unii chiar păstrează specificul tradițional. Alții le folosesc doar că locuințe de vacanță. E minunat , în situația în care satele se depopulează. Lumea se duce după locuri de muncă la oraș, dar se observă și o timidă mișcare inversă. Unii chiar preferă o semi sălbăticie ( dar dacă se poate să aibă internet ca să lucreze de acasă 😄). Oricum ar evolua lucrurile, faptul că avem folclor atât de viu, bine păstrat și sunt mulți continuatori și consumatori, este un semn bun de sănătate a nației.
Cred că pe lângă atmosfera rustică, mulți din cei cu bani caută liniștea unei vieți simple aproape de natură și departe de agitația citadină. La fel cum mulți încep să renunțe la telefoanele inteligente și la rețelele sociale în favoarea telefoanelor cu taste, pentru a evada din lagărul online. Și din ce în ce mai mulți pensionari, care au posibilitatea, se retrag la țară pentru că financiar nu își mai permit viața la oraș.
Absolut de acord cu ceea ce spui. Oaze de liniște în natură se găsesc. Chiar dacă nu ne mutăm definitiv, totuși ne ducem într-acolo, fie și doar temporar. Îmi place și unde nu- i asfalt ( pe poteci de munte), unde nu- i wifi. E musai să nu fii singur, pentru siguranța ( ursul e o problemă).
Orice drumeție în natură este aur curat. Ne fortificăm fizic, reducem stresul, dormim mai bine și ne creștem încrederea de sine.
Dacă, în același timp, facem și o „dezintoxicare” media (rețele sociale, presă, radio, TV) efectul este excelent pentru calmarea și revigorarea minții.