Basarabia și Marea Unire

Pe 27 martie 1918, întrunit în sala de festivități a Liceului nr. 3 din Chișinău (dreapta-jos în montajul foto), Sfatului Țării hotăra cu majoritate de voturi că „Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani din trupul vechii Moldove … de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mamă-sa România.” (Actul Unirii este redat în stânga montajului foto).

Încă din timpul domniei de 47 de ani a lui Ștefan cel Mare (1457-1504), Moldova se întindea peste toate ținuturile de la Carpații răsăriteni până la Nistru și țărmul Mării Negre.

Trei sute de ani mai târziu, războiul ruso-turc din 1806-1812 a cos­tat mult pe românii.  Fiind învins, prin Pacea de la București din 1812, Imperiul Otoman ceda Rusiei teritoriul cuprins între Prut și Nistru (deși Moldova nu era provincie otomană) iar autoritățile țariste transformau noua regiune ocupată de 45.630 km² în „gubernia Basarabia”.

După Războiul Crimeii  din 1853-1856, în care Franța, Anglia și Imperiul Otoman au învins Rusia, prin Tratatul de pace de la Paris din 1958 marile puteri au stabilit restituirea către Moldova a sudului Basarabiei (ținuturile Cahul, Ismail și Bolgrad). Nu de dragul românilor ci pentru a împiedica Rusia să mai controleze gurile Dunării.

România și-a câștigat independența de stat în urma victoriei în războiul ruso-româno-turc din 1877-1878.  Prin Tratatul de pace de la Berlin din 1978, după circa 450 de ani de ocupație otomană, Dobrogea redevenea pământ românesc.  În schimb România retroceda după doar 20 de ani ținuturile Cahul, Ismail și Bolgrad către Imperiul Țarist.

Cu alte cuvinte, în 1978, Rusia ne-a luat ceea ce era al nostru (sudul Basarabiei) și ne-a dat ceea ce nu era al ei (Dobrogea, desprinsă din Imperiul Otoman).

Către sfârșitul Primului Război Mondial, Imperiul Țarist era în pragul prăbușirii iar revoluția bolșevică din octombrie 1917 a proclamat dreptul la autodeterminare a popoarelor din Rusia.

În acest context, în zilele de 20-27 octombrie 1917 a avut loc la Chișinău, Congresul ostașilor moldoveni din armata rusă la care au participat peste 900 delegați (mulți dintre ei veniți de pe frontul din Moldova și Bucovina).  Aceștia au hotărât „să declare autonomia teritorială și politică a Basarabiei” iar pentru cârmuirea acesteia „în cel mai scurt timp să se alcătuiască Sfatul Țârii”.

Ca organ legislativ, Sfatului Țării era format din156 deputați (dreapta-sus în montajul foto), din care 105 erau moldoveni, 15 ucraineni, 14 evrei, 7 ruși, 2 germani, 2 bulgari, 2 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean și 1 grec.

La 2 decembrie 1917, deputații din Sfatul Țării au votat  în unanimitate o  Declarație în care se arăta: „Basarabia, sprijinindu-se pe trecutul său istoric, se declară de azi înainte Republica Democratică Moldovenească …”.   Pentru ca la 24 ianuarie 1918, același Sfat al Țârii să proclame independență Republicii Democratice Moldovenești.

În acest timp, Ucraina, care își declarase la rândul ei independența, urmărea anexarea Basarabiei, adresând prin ministrul său de externe telegrame guvernelor german, austro-ungar, turc, bulgar și român susținând că „Basarabia, din punct de vedere etnografic, economic și politic formează o unitate indivizibilă cu Ucraina”.

Pretențiile teritoriale ale Ucrainei, gruparea bolșevică constituită la Odessa care amenința cu ocuparea Chișinăului și jafurile la care se dedau militarii ruși care părăseau frontul din România au determinat autoritățile tinerei Republici Moldovenești să ceară ajutor militar României.  Guvernului Brătianu a hotărât să acționeze fiind la rândul lui îngrijorat de soarta depozitelor de armament și de alimente ale României aflate în Basarabia încă de la sfârșitul anului 1916, de teama ocupației germane.

Astfel că, la 13 ianuarie 1918 Divizia XI, comandată de generalul Ernest Broşteanu, intra în Chișinău fără incidente, fiind întâmpinată cu entuziasm de autorități și populația orașului iar 11 zile mai târziu Basarabia se unea cu România după 106 ani de ocupație rusească.

Cu speranța determinării românilor basarabeni să se rupă de România, în anul 1924 Uniunea Sovietică a înființat Republica Autonomă Sovietică Socialistă (RASS) Moldovenească în componența Republicii Sovietice Socialiste (RSS) Ucrainene, pe o fâșie de teritoriu dintre râurile Nistru și Bug, (republică în cadrul căreia moldovenii formau circa 40% din populație).

Prin Pactului Molotov-Ribbentrop din anul 1939, Hitler și Stalin își împărțeau sferele de influență în Europa de Est iar urmare a ultimatumului sovietic, la 28 iunie 1940, România ceda către URSS Basarabia și Bucovina de Nord (care nu a aparținut niciodată Rusiei).

În același an, Stalin hotărăște să încorporeze Bucovina de Nord și sudul Basarabiei în RSS Ucraineană și să înființeze RSS Moldovenească, alipind la teritoriul rămas al Basarabiei circa o jumătatea din vechea RASS Moldovenească (corespunzătoare teritoriului actual al Transnistriei).

Doar un an mai târziu, în iunie 1941, trupele româno-germane au trecut Prutul și au eliberat Basarabia și Bucovina de Nord, reocupate însă de trupele sovietice în august 1944. Conform prevederilor Tratatului de la Paris din 1947, Basarabia și Bucovina de Nord, au fost încorporate oficial în URSS iar RSS Moldovenească a fost reînființată în același hotare din 1940.

În sfârșit, în contextul unor ample mișcări naționale care au avut loc în aproape toate republicile sovietice, pe 27 august 1991 fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, care timp de 50 de ani a fost parte a URSS, își proclama independența (Bucovina de nord și cele trei ținuturi din sud rămânând încorporate în Ucraina de azi). La doar câteva ore după acest act istoric, România recunoștea oficial independența Republicii Moldova, devenind astfel prima țară care făcea asta.

Adoptarea limbii române ca limbă de stat, a imnului național „Deșteaptă-te române” și a leului ca monedă națională a reprezentat semnalul de revenire la valorile naționale și începutul apropierii de România. Pe de altă parte, conflictul armat cu autoritățile transnistrene separatiste, criza economică prelungită, emigrarea în masă și corupția generalizată creează tensiuni și dezamăgiri în societatea moldovenească.

Prezentată foarte pe scurt, aceasta este istoria tragică a Basarabiei din ultimii 200 de ani. 

În 1918 între proclamarea independenței Basarabiei și unirea sa cu patria mamă (după peste 100 de ani de ocupație rusă) au trecut puțin peste 2 luni.

Mai trist este că în zilele noastre Unirea Republicii Moldova cu Romania se lasă încă așteptată, la 34 de ani de la câștigarea independenței sale (după doar 50 de ani de ocupație sovietică).