Om.9 Eu și lumea

Derivat din latină, limbă în care conscientia înseamnă cunoaștere, termenul de conștiință definește capacitatea noastră și doar a noastră de a percepe și înțelege atât lumea cât și pe noi înșine

O trăsătură distinctivă a conștiinței este că întotdeauna actul nostru de cunoaștere este urmat de o acțiune iar pentru adoptarea comportamentului potrivit fiecărei situații facem o corelație între:

• modelul mental al propriului Eu (conștiința de sine)
• modelul mental al lumii externe (conștiința lumii obiective)

Deși componentele psihologice ale conștiinței sunt aceleași la toți indivizii, importanța  pe care aceștia o acordă, uneia sau alteia dintre ele, diferă de la o cultură la alta:

• în conștiința omului contemporan din cultura occidentală sunt dominante componentele cognitiv-instrumentale, cele afectiv-morale ocupând un loc subordonat
• în conștiința omului contemporan din cultura orientală, ponderea principală o dețin componentele afectiv-morale și valorice iar cele instrumentale au un rol secundar

Eul sau Conștiința de sine: în esență Eul este o componentă a personalității pe care ne-o  formăm treptat, prin delimitarea imaginii despre sine de imaginea despre lumea exterioară.

În primul rând, ne percepem ca realitate biologică:

• imagine mentală mai mult sau mai puțin reală despre corpul nostru, imagine care se stabilizează la sfârșitul adolescenței
• pe care o asociem cu judecăți de valoare: frumos-urât, agreabil-dezagreabil, puternic-slab

În formarea Eului fizic corelăm două fluxuri de semnale informaționale:

• unul cu origine în propriul corp (semnalele vizuale, tactile, auditive ale propriei voci)
• unul cu sursă în lumea externă (rezistența pe care obiectele o opun acțiunilor noastre dar și aprecierile celorlalte persoane despre aspectul nostru fizic)

În al doilea rând, ne percepem ca realitate psihologică:

• imagine mai mult sau mai puțin fidelă despre aptitudinile și despre caracterul nostru
• însoțită de judecăți de valoare: capabil-incapabil, talentat-netalentat, bun-rău

Rolul esențial în formarea Eului psihic îl au activitățile de joc, de învățare, de muncă prin care ne putem aprecia potențialul de autorealizare în societate.

În al treilea rând, prin Eul Social ne percepem ca membri ai unor colectivități în care:

• ni se oferă drepturi dar ni se impun și obligații
• ne asumăm o anumita poziție și anumite roluri în societate
• ne formăm sentimente sociale: de apreciere și apartenență, însoțite de judecăți de valoare: apreciat-persecutat, integrat-marginalizat, realizat-frustrat

În funcție de ponderea celor trei componente în personalitatea noastră, ne încadrăm în unul din cele patru  profile ale Eului:

• corporal: în cadrul Eului domină componenta bio-constituțională, narcisismul – iubirea față de propria persoană, fiind des întâlnit în acest caz
• spiritual: componenta psihică e dominantă, fiind centrați pe cunoaștere și creație
• social: componenta socială e cea mai puternică, fiind orientați spre binele colectiv
• mixt: componentelor noastre fizice, psihice și sociale sunt integrate echilibrat

Mai mult, putem aborda raportul dintre noi și lumea exterioară în trei moduri diferite:

• realist, acordând importanța colectivității și echilibrând dorințele cu posibilitățile
• supra-estimativ, minimalizând rolul lumii obiective, cerând mai mult decât merităm și urmărind obiective pentru care nu avem capacitățile necesare
• sub-estimativ, exagerând rolul lumii obiective și minimalizând forțele proprii printr-un comportament defensiv, de retragere în sine

În sfârșit, ne formăm conștiința lumii obiective combinând într-un mod personal:

• o componentă cognitivă, ce constă din informații și cunoștințe despre natură și societate
• o componenta valorică, prin care atribuim importanță mai mare lucrurilor care ne satisfac mai bine nevoile
• o componentă de motivație, care cuprinde toate trebuințele și interesele noastre, a căror satisfacere depinde de societatea în care trăim
• o componentă afectivă, alcătuită din emoții și sentimente pozitive sau negative, care ne sunt declanșate de stimulii din lumea exterioară
• o componentă de voință, ca impuls de declanșare a acțiunii noastre asupra realității

Ca să ne putem integra cu succes în societate, conștiința lumii obiective este hotărâtoare, fiind prima care se formează în fragedă copilărie. Pe când conștiința de sine are un rol secundar și prinde contur mult mai târziu, prin delimitarea Eului nostru de realitatea externă.