Orice activitate colectivă care se desfășoară după anumite reguli sau norme, acceptate de întreaga comunitate umană, reprezintă o așa numită instituție socială. Privită din această perspectivă familia este instituția socială universală, existentă în orice fel de societate din prezent sau din trecut.
Din punct de vedere istoric primele reguli de familie au fost normele de incest, care interzic relațiile sexuale între părinți și copii, frați și surori, copii și bunici, altfel spus între rudele de gradul unu și doi. Ca o excepție, în comunitățile mici sau izolate erau permise căsătorii între verișori, deși aceștia sunt rude de gradul doi.
Au fost adoptate apoi primele norme de căsătorie, cele prin care membrii ginții trebuiau să-și găsească parteneri de căsătorie în altă gintă.
Mult mai târziu, în familiile patriarhale, fără a ține cont de părerea viitorilor soți, căsătoria se angaja de multe ori pe considerente de avere , chiar și înainte de maturizarea copiilor.
În prezent atracția reciprocă și afectivitatea împărtășită constituie baza selecției partenerilor de cuplu. La întemeierea unei familiei își mai spune cuvântul și existența asemănărilor legate de educație, credințe religioase și stil de viață.
Societatea modernă transformă însă aceste reguli nescrise de comportare în articole de lege prin care urmărește să reglementeze, dacă s-ar putea, toate aspectele legate de instituția familiei.
Tendința încurajată în occident este cea de formalizare juridică inclusiv a regulilor de comportare în familie. Deși în mod normal ele sunt stabilite verbal și însușite implicit de către membrii grupului familial, sub formă de înțelegeri și obiceiuri flexibile.
Rezultatul este o evoluție a acestor norme de drept care stârnește îngrijorare, căci ele impun atenta supraveghere și posibilitatea de intervenție directă a instituțiilor publice în viața de familie.
- Se urmărește destrămarea ierarhiei naturale a familiei, stabilită în funcție de experiența de viață a membrilor săi, prin precizarea doar a drepturilor pentru copii și doar a obligațiilor pentru părinți.
- Reglementarea juridică a relațiilor dintre soți se face prin contracte prenupțiale care stabilesc raporturile financiare dintre soți, modul de partajare a bunurilor viitoare în caz de divorț, ba chiar și standardele de dimensiuni și de greutate în care trebuie să se încadreze aceștia pe durata căsătoriei.
- Negarea diferențelor biologice și interzicerea diviziunii muncii între sexe în familie cunoaște astăzi manifestări aberante. În SUA, de exemplu, din manualele școlare se elimină sintagme precum „om de zăpada” (snowman) pentru a nu favoriza genul masculin, fiind preferat neutrul „persoană de zăpadă” (snowperson). Iar în desenele care înfățișează femei și bărbați, siluetele lor au înălțimi egale, ca să nu sugereze vreo slăbiciune fizică a femeilor.
- Sloganul promovat asiduu de mass media „un părinte de succes trebuie să fie cel mai bun prieten al copilului său” indică tendința de nivelare a statutelor părinți-copii prin care familia este redusă la un grup de egali, așa cum sunt de exemplu grupurile de distracție ale adolescenților.
Consecințele acestei „democratizări” a familiei sunt însă nefericite: instabilitate – datorată disputelor de autoritate și scăderii solidarității familiale, ineficiență – din cauza incapacității de stabilire a responsabilităților de gen, vulnerabilitate – în lipsa unor reguli și valori proprii. Familia contemporană devine astfel mult mai permeabilă la influențele nocive din exterior.