Ziua imnului național

„ … ieri, joi 29 ale curgătoarei luni, cetățenii din Râmnicu Vâlcea au manifestat într-o câmpie înconjurată cu arbori, ce este la marginea cetății, pentru Constituție, iar Garda Națională a răspuns printr-un număr însemnat de arme cu salve detunătoare. … Dl. Anton Pann, profesor de muzică, împreună cu câțiva cântăreți de aceeași profesie, au alcătuit o muzică vocală cu niște versuri prea frumoase puse pe un ton național plin de armonie și triumfal, cu care a ajuns entuziasmul de patrie în inimile tuturor românilor” –  un fragment din Raportul nr. 10 din 30 iulie 1848 al comisarului de Vâlcea, Dumitru Zăgănescu, către „Ministerul Trebilor din Lăuntru” al Țării Românești.

Ajuns de o lună la putere, Guvernul revoluționar provizoriu de la București urmărea înfăptuirea unor curajoase reforme democratice și sociale, întrerupte însă violent de intervenția trupelor otomane.

Fratele comisarului vâlcean, căpitanul Pavel Zăgănescu, era pe atunci comandatul companiei de pompieri care, împreună cu Batalionul 2, s-a evidențiat în Bătălia din Deal Spirii din 13 septembrie 1848. Cei aproape 900 pompieri și soldați români s-au luptat cu îndârjire timp de peste 2 ore, cu o coloană de circa 6.000 de militari turci care se îndreptau către București pentru înăbușirea revoluției.

Iar  „muzică vocală cu versuri prea frumoase” care s-a intonat atunci pentru prima dată într-un cadru oficial în Țările Române va fi destinată să devină, mai întâi, cunoscutul cântec patriotic „Deșteaptă-te române” al românilor de pretutindeni și peste aproape 140 ani, Imnul național al României.

Adunarea Națională de la Blaj din 15 mai 1848, unde cei 40.000 de participanții au adoptat revendicările naționale și sociale ale românilor, a reprezentat semnalul declanșării efective a Revoluției pașoptiste din Transilvania.

În atmosfera efervescentă care a urmat, la Brașov s-au adunat printre alții Vasile Alecsandri și scriitorul Gheorghe Sion din Moldova, precum și Nicolae Bălescu, poetul Dimitrie Bolintineanu și generalul Gheorghe Magheru din Țara Românească  (sosiți cu toții de la Blaj), având cel mai adesea drept gazde pentru întâlnirile lor pe publicistul și istoricul George Bariţiu și poetul Andrei Mureșanu (sus-dreapta în montajul foto: revoluționarul transilvănean Andrei Mureșanu).

Suzana, soția lui Andrei Mureșanu (el însuși membru în delegația Brașovului la Adunarea de la Blaj) povestea mai târziu: „De la o asemenea întrunire s-a întors odată, pe la finea lui mai, bărbatul meu, târziu după miezul nopții, fiind foarte agitat. El nu s-a culcat, ci s-a așezat la masa de scris și a scris până târziu, după ce se făcuse ziuă, mai sculându-se din când în când de la masă și plimbându-se prin odaie, citind din ceea ce scrisese. Erau strofe din «Deșteaptă-te, române!»”.

Intitulat „Un răsunet”, poemul patriotic ce va deveni textul imnului național a fost publicat pe 21 iunie în „Foaia pentru minte, inimă și literatură”, suplimentul cultural al „Gazetei de Transilvania”, ambele gazete fiind conduse de George Bariţiu.

Prin intermediul acestei publicații dar, în primul rând, al revoluționarilor munteni reveniți Țara Românească pentru a declanșa revoluția în iunie 1848, poemul a devenit repede cunoscut la sud de Carpați.

Originar dintr-o familie țărănească cu rădăcini în Maramureș, Andrei Mureșanu era pe atunci profesor la Gimnaziul românesc din Braşov, după ce studiase mai mulți ani filosofia și teologia la Blaj.

Aici l-a cunoscut și s-a împrietenit cu colegul său mai mare George Barițiu, (cel care i-a oferit pentru început un post de institutor la Școala Română din Cetate) și a început să colaboreze cu articole, cronici teatrale și poezii la revistele fondate de acesta la Brașov.

Născut în Bulgaria, cel mai probabil din părinți aromâni, Anton Pann se stabilește cu mama sa, rămasă văduvă, la București. Urmează aici Școala de la Biserica „Sf. Nicolae Șelari”, studiază muzica bisericească, cântă în strană și este ucenic tipograf (ceea ce îl va ajuta mai târziu să-și înființeze o mică tipografie și să-și publice singur cărțile).

Încă din tinerețe, compune și publică cântări bisericești, cărți de teorie și practică muzicală dar și romanțe și „cântece de lume”.

La maturitate va fi profesor de muzică religioasă la Seminarul Teologic din București, la Școala de la Biserica din Șcheii Brașovului și „dascăl de muzichie”  la Școala de pe lângă Episcopia Râmnicului din Râmnicu Vâlcea.

Folclorul, încărcat de înțelepciune populară și învățături morale, a fost însă principala sa sursă de inspirație. Anton Pann a cules proverbe, zicători, snoave și ghicitori pe care le-a adaptat și publicat în cele mai cunoscute cărți ale sale: „Povestea vorbii, de prin lume adunate și iarăși la lume date” și  „Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea”, fiind supranumit de Eminescu „fiul Pepelei, cel isteț ca un proverb” (jos-dreapta în montajul foto: Anton Pann, compozitor, folclorist și scriitor din Țara Românească).

Anul 1848 îl găsește pe Anton Pann la Râmnicu Vâlcea, alungat de epidemia de holeră care a izbucnit în primăvară în porturile dunărene și s-a extins apoi în București.

În ziua de 29 iulie, în actualul Parc Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, locuitorii au depus jurământ de credință față de Programul revoluționar de la Izlaz, au fost sfințite armele Gărzii Naționale nou-înființate iar corul condus de Anton Pann a cântat în acest cadru oficial „Deșteaptă-te române” (linia melodică fiind o adaptare a unui cântec popular, publicat anterior de Pann).

În lupta lor pentru unitatea și drepturile românilor, revoluționarii pașoptiști au înțeles că aceștia au nevoie de simboluri care să-i însuflețească și să-i reprezinte în fața lumii: pe 26 iunie 1848, guvernul provizoriu de la București a decretat Tricolorul ca Drapel național și pe 29 iulie, prin „înfrățirea” versurilor ardeleanului Andrei Mureșanu cu muzica munteanului Anton Pann s-a născut „Deșteaptă-te române”, viitor  Imn național.

Așa cum s-a întâmplat și cu drapelul național, România a adoptat în timp mai multe imnuri naționale iar titlurile și primele strofe ale acestora sunt foarte sugestive în privința evenimentelor politice și sociale care au determinat schimbarea lor.

Astfel, de la Unirea din 1859 a Moldovei cu Țara Românească și până în 1884 „Hora Unirii”, pe versurile lui Vasile Alecsandri, a fost un imn neoficial al Principatelor Unite:

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Sa-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!

Odată cu încoronarea ca rege a lui Carol I în anul 1881 și până la abdicarea lui Mihai I din 1948, Imnul național al Regatului României a fost „Trăiască Regele”:

Trăiască Regele
În pace și onor
De țară iubitor
Și-apărător de țară.

După instalarea regimului comunist, Republica Populară și apoi Republica Socialistă România au avut ca imnuri „Zdrobite cătușe” și „Te slăvim, Românie!”  iar între 1977 și 1989 a fost adoptat ca Imn național cunoscutul „Trei culori”, text  și muzică de Ciprian Porumbescu:

Trei culori cunosc pe lume,
Amintind de-un brav popor,
Ce-i viteaz, cu vechi renume,
În luptă triumfător.

În Decembrie 1989, a izbucnit din nou în spațiul public prețuitul cântec patriotic „Deșteaptă-te, române!”, adoptat ca Imn național al României în ianuarie 1990  (jos-stânga în montajul foto: partitura cu prima strofă a Imnului național):

Deşteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi dușmani!

Pentru ca prin Legea 99 din anul 1998, data de 29 iulie să fie proclamată Zi a Imnului Naţional al României (sus-stânga în montajul foto: Ziua imnului național, sărbătorită în Piața Tricolorului din fața Cercului Militar București).

O dovadă în plus că, de-a lungul timpului, cântecul „Deșteaptă-te române!” i-a însoțit pe românii de pretutindeni în momentele de cumpănă ale istoriei lor: el  fost adoptat ca imn oficial de Republica Democratică Moldovenească (Basarabia), la proclamarea acesteia în 1917 și până la 27 martie 1918, când s-a unit cu Regatul României, precum și de Republica Moldova din anul 1991, când și-a câștigat independența față de Uniunea Sovietică și până în 1994, când a fost înlocuit cu imnul  „Limba noastră”.