Acum 106 ani, la 1 decembrie 1918, Marea Adunare Națională organizată la Alba Iulia de Consiliul National Român din Transilvania a hotărât unirea pentru totdeauna a Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România.
Alba Iulia avea pe atunci doar 10.000 de locuitori dar beneficia de cea mai puternică gardă națională din Transilvania. Formată din români care luptaseră în Primul război mondial în armata austro-ungară ea era comandată de Florian Medrea, un căpitan din Regimentul 1 Bosnieci, născut în 1888 la Țelna, județul Alba. El a fost cel care a organizat apărarea orașului Alba Iulia împotriva presiunii gărzilor maghiare și a asigurat desfășurarea în siguranță a lucrărilor Marii Adunări.
La Marea Adunare Națională au participat 1.228 de delegați oficiali ai națiunii române, aleși în cele 130 de cercuri electorale de pe teritoriul Transilvaniei. Fiecare delegat prezenta o împuternicire care se numea „credențional“ în baza căruia primea o legitimație care îi asigura intrarea în Sala Unirii.
Situată în cetatea Alba Carolina, Clădirea Sălii Unirii era în 1918 cazinou militar, loc de festivități și recepții al Regimentului 50 Infanterie al armatei austriece. Era singura sală care putea cuprinde pe cei aproape 1.500 de participanți: delegați, conducătorii ai Consiliului National Român, ziariști și invitați.
Pe data de 30 noiembrie 1918 conducătorii Consiliului National Român s-au întâlnit, au fost cazați și s-au consfătuit până târziu după miezul nopții la hotelul Hungaria (stânga-jos în montajul fotografic), care nu era singurul din Alba Iulia la acea data. Se pare că nu din întâmplare ci în mod simbolic s-a hotărât ca ședințele de definitivare ale programului și documentelor zilei de 1 decembrie 1918 să se desfășoare în clădirea hotelului denumit Hungaria.
După anul 1918, noile autorități române din Alba Iulia au schimbat numele hotelului din „Hungaria” in „Dacia” iar in perioada comunistă, până la demolarea sa în anii 80’, hotelul s-a numit „Apulum”.
În aceiași zi de 30 noiembrie au ajuns la Alba Iulia și au rămas peste noapte în satele din jurul orașului peste 100.000 de români din toată Transilvania dar și de peste Carpați, veniți pe jos, călare, cu căruțele și cu trenuri speciale. Pe 1 decembrie, îmbrăcată în haine de sărbătoare, purtând steaguri tricolore și table indicatoare ale localităților de baștină mulțimea s-a adunat pe Câmpul lui Horea din preajma Sălii Unirii.
La ora 12 în plenul Adunării din Sala Unirii este citită Rezoluția Unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, concepută de Vasile Goldiș și aprobată de toți delegații prin urale îndelungate cu un entuziasm fără margini. Delegații au ieșit apoi în fața celor 100.000 de români pentru a le anunța hotărârea iar de la cele patru tribune amenajate din timp, fruntașii Consiliului Național au citit mulțimii textul Rezoluției.
Singurele fotografii ale Unirii de la 1918 au fost făcute de Samoilă Mârza (dreapta-jos în montajul fotografic), născut în 1886 la Galțiu, județul Alba. În 1914 el a fost recrutat în armata austro-ungară și a ajuns pe front în Galiția iar din anul 1916, odată cu intrarea României în război, a fost trimis pe frontul din Italia, unde a fost încadrat în serviciul topografic și fotografic al armatei.
Cu patru zile înainte de Ziua Unirii, Samoilă Mârza s-a întors in satul natal iar în dimineața de 1 Decembrie a pornit spre Alba Iulia, după ce a făcut trei fotografii cu consătenii (centru-sus în montajul fotografic) care mergeau și ei la Marea Adunare Națională.
Fotograful a executat apoi din mijlocul mulțimii cinci clișee: trei scene de masă și două scene de la una din tribunele de pe Câmpul lui Horea. Fotografiile sale au fost prezentate de delegația română, în cadrul Conferinței de Pace de la Versailles, ca un argument în plus pentru recunoașterea de către marile puteri a Unirii.
Din păcate nu avem nici o mărturie fotografică de la lucrările Marii Adunări Naționale. Fotograful Arthur Bach, angajat oficial de către organizatorii în acest scop, nu s-s prezentat la eveniment iar Samoilă Mârza nu avea legitimație de intrare în Sala Unirii.
Așa au scris românii Istoria Marii Unirii din 1 Decembrie 1918. Poate că nu întâmplător, tot pe 1 decembrie dar în 2024, avem și noi marea șansă să scriem Istorie.
La mulți ani români!
La mulți ani România!
La multă hotărâre și unitate!
Credeam ca stiu suficient , superba adaigire !
La multi ani prieteni, La multi ani Romania cu mult spor ♥️
Si eu credeam la fel. Dar aceste informatii „colaterale”
au insemnat si pentru mine o nuanta inedita asupra
evenimentelor oficiale din 1 decembrie 1918.
La mulți ani România! 🇧🇪
La mulți ani români de pretutindeni! 🤗
Da, avem marea șansă să scriem istorie, doar că trebuie să ne fie foarte clar care este SENSUL. Încotro? Avem datoria să discernem.
Asa este. Sensul in care vom merge este esential.
Din pacate avem acum doar promisiuni electorale
iar sensul real il vom vedea abia dupa ce alesii vor
ajunge la putere.
aparatul foto folosit de Samuel Marza la unirea de la 1 decembrie a fost cumparat de parintii lui din banii proveniti din vanzarea a unei perechi de boi
Nu știam că aparatele foto erau așa scumpe pe atunci dar a meritat. În 1966, aparatul cu trepied a fost achiziționat chiar de la Mârza de către Anghel Gheorghe, directorul de atunci al Muzeului Național din Alba Iulia, unde se află expus și astăzi.
Cu banii obținuți din această vânzare, Samoilă Mârza și-a cumpărat un aparat performant, cu care spera să poată realiza mai multe fotografii la sărbătoarea de semicentenar a Unirii din 1968. Dar nu a mai apucat, căci pe 19 decembrie 1967 s-a stins din cauza unei boli galopante.
Cunoaștem. La muzeul de istorie avem o carte cu mari fotografi ai secolului XX .un capitol special Samuel Marza
Mă miram de unde le ști tu pe toate ca la carte!
Le știu ca la carte din cărți.