O primă observație este aceea că desfășurarea proceselor noastre cognitive necesită codarea lingvistică a „produselor” gândirii precum și suportul implicit al memoriei de scurtă sau de lungă durată. Folosind limbajul verbal putem să reținem dar și să comunicăm altora semnificația pe care o acordăm aspectelor relevante ale realității.
În privința memoriei, aceasta nu este un depozit în care produsele cognitive se stochează ordonat, în compartimente dispuse piramidal, de la simplu la complex.
Mai degrabă cunoștințele sunt structurate și restructurate continuu sub forma unor așa numite rețele semantice, care dau sens cunoașterii umane. Aceste rețele sunt într-adevăr ierarhizate pe verticală, în funcție de nivelul de complexitate (noțiuni, judecăți, concluzii ale raționamentelor, teorii) dar sunt organizate și pe orizontală, conform diverselor domenii ale practicii umane.
Evident că această permanentă reorganizare a experienței individuale nu reprezintă un scop în sine. Ea ne pune la dispoziție o „bază de date interactivă”, esențială în adoptarea unor decizii corecte atunci când trebuie să alegem între mai multe căi de urmat sau în rezolvarea unor probleme concrete de zi cu zi [1] .
Construim și reconstruim pe toată durata carierei noastre profesionale o structură complexă și dinamică de cunoștințe de specialitate, care în ultimă instanță ne permite să ne câștigăm existența.
Dacă aș fi maestru bucătar, în această rețea semantică s-ar regăsi reprezentări detaliate ale diverselor ustensile de bucătărie și modului lor de folosire, noțiuni privind păstrarea și pregătirea igienică a alimentelor, aprecieri cu privire la calitățile olfactive și gustative ale condimentelor, rețete de preparate culinare, etc.
După ce acumulez suficientă experiență profesională aș fi capabil să îmi cristalizez chiar o „teorie proprie” privind combinarea gusturilor, aromelor și culorilor ingredientelor, materializată prin crearea unor preparate culinare inovatoare, apreciate de consumatori.
Sub presiunea experienței individuale, rețele semantice sunt restructurate de jos în sus, deci inductiv, prin asimilare selectivă, conform unor scopuri concrete, a fluxului continuu de noi percepții și reprezentări, provenind din activitatea noastră curentă [2].
De exemplu, ca bucătar în devenire, la unul din stagiile de practică culinară îmi formez ascendent, de la percepții până la raționamente, o „subrețea” referitoare la ustensile și tehnologiile de preparare specifice produselor de cofetărie, pe care o ancorez prin multiple legături semantice de restul cunoștințelor și deprinderilor gastronomice deja asimilate.
Când realizăm astfel de conexiuni facem o mulțime de comparații prin care stabilim de fapt gradul de coerență dintre bagajul anterior de cunoștințe și achizițiile recente. La final, cunoașterea proaspăt câștigată poate fi acceptată sau pusă sub semnul întrebării.
De exemplu, după ce urmez un curs de perfecționare referitor la ultimele reglementări din domeniul siguranței alimentare, îmi voi reconsidera o parte din practicile privind condițiile de păstrare, preparare și control a calității preparatelor culinare.
Ca urmare orice rețea de cunoștințe dintr-un domeniu de activitate este supusă și unei restructurării descendente, în esență deductivă [3], orientată deci dinspre cunoașterea teoretică către activitatea practică.
[1] În calitate de funcție adaptivă, gândirea se manifestă doar în situații inedite pentru care nu dispunem de comportamente învățate anterior. Un context nou ne forțează să luăm decizii adecvate față de situația-problemă, care ne induce disconfort și ne motivează să trecem la acțiune.
[2] Structurarea ascendent-inductivă a cunoașterii, de la senzorial către rațional, selectează repetitivul sub forma unor modele informaționale, tot mai abstracte, ale obiectelor reale.
[3] Procesele ascendente și respectiv descendente de prelucrare informațională sunt complementare. Astfel, în direcție ascendentă, retușăm permanent reprezentarea unui obiect fizic pe care îl percepem în contexte diferite. Pe această bază, în sens descendent, refacem mental cu ușurință o percepție incompletă a unui obiect, folosind reprezentarea readusă din memorie a acestuia.
Episodul precedent descrie cum trebuie să procedam logic pentru a trage o concluzie adevărată plecând de fapte adevărate.
Episodul următor prezintă modul în care limbajul influențează capacitatea de a fi conștienți de noi și de lume.